Stau nemişcată
într-un univers obscur,
năzuind spre o lume reală,
dorindu-mi o rază de lumină,
un fir de soare
care să mă scoată
din carcera
în care am fost închisă
de propria neputinţă.
Vreau sa zbor din nou,
să fiu liberă,
străină de tot ce mă-nconjoară,
izolată de slăbiciunile şi de durerile mele...
Dar deja nu mai pot continua,
nu mai pot lupta, stiind că
fiecare parte din corpul meu
tinde spre o contopire,
spre o unire transcendentă
a trupurilor noatre...
Al meu
Şi al tău, Singurătate Absolută.