Epilog

O poezie pe care am scris-o la începutul celei de-a doua ore de fizică...


Te pierzi pe-o pană verde
În negrul mării.
Deschizi uşa tăcerii,
Păşeşti pe zări de sare,
Închizi sistemul.
Mişcări de sarcini electrice,
Ca zborul unei muşte,
Se strâng în asfinţit.
Omizi, ţânţari şi râme
Te prind nepregătit.
Îţi vânează sufletul,
Îţi bântuie lumea,
O transformă-n gheaţă
Şi o sfărâmă în praf de scrum.

Poezii pentru copii

Primăvara

Flori albe de cireş,
Fragile ca un măceş,
Se scutură încet
Fără niciun foşnet.

Tăcut este şi mărul,
La fel ca aerul,
Un vânt uşor adie,
Cântând o melodie.

O, primăvară dulce,
Cu verde ce aduce
O rază caldă, rece,
A timpului ce trece.


Copilărie

O rază de soare
Ce atinge duios
Obrazul ca o floare
Al copilului voios.

Joc, jocuri, jucării,
Frumoase pentru copii,
În valul de amintiri
Mereu veţi sclipi.

Copilăria mea cea dragă
Rămâi cu mine
O viaţă întreagă
Să visăm aripi divine!


Luna

O, lună! Draga mea!
Din cer de ai cădea,
Ne-om strânge toţi într-un alai
Şi-om dănţui la fel ca-n rai.

De-ai curge lin pe-o stea,
Cochetă ca şi noaptea,
Te-aş fi privit neîncetat
Până Pământul a-ngheţat.

Rămâi acum frumoasă
Şi veşnic misterioasă
A mea iubită lună,
Eu n-am spus o minciună!

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire

Followers


Recent Comments