Nici cerul, nici oceanul,
Nimic nu poate fi-ndreptat,
Nu înţelegi esenţialul,
Nu poţi simţi ce ai visat,
Se aşterne şi uitarea.
Omul degradat şi infect,
Tainicul joc din viaţa grea,
Totul pare-un alb imperfect.
Drumul lung şi derizoriu
Spre vis este iluzia,
Trecerea prin Purgatoriu,
A ta, este cununia.
Timpul s-a transformat şi el,
Venind din tot neantul,
Nimic nu mai este la fel,
Nici cerul, nici oceanul.
Precum mareele, timpul
Se retrage, luând victime
Cu el, precum şi cântecul
Valurilor reci şi calme,
Depunându-l pe cel răpit
Pe un alt ţărm nevizitat,
Distinct de cel ascuns în mit,
Nimic nu poate fi-ndreptat.
Trăieşti mult în aşteptare,
Cauţi acea memorie
Închisă-n fiecare,
Uitată-n negura vie.
Estompat în neştiut mori
Fără a simţi finalul,
Fără aripi nu ştii să zbori,
Nu înţelegi esenţialul.
Încurcat în vis viitor,
Te izolezi în alt trecut,
Rătăcind în fumul de nor,
În labirintul neştiut.
Nu îţi poţi schimba destinul
Pe care tu azi l-ai ratat,
Neştiind să-ţi alegi drumul,
Nu poţi simţi ce ai visat.
Neacceptând să existe
O persoană diferită,
Cosmosul o nimiceşte
Şi-o naşte nechibzuită.
Timpul acum se revarsă
Irosindu-şi măreţia,
Mai frumos ca o crăiasă
Se aşterne şi uitarea.
Exacerbarea simţirii
Dă o percepţie a lumii
Distinctă pentru tinerii
Care dau glas nestins mării.
Ce conştiinţă poate fi
Mai mult condusă de un act?
Doar o persoană ştiu a fi,
Omul degradat şi infect.
Nişte semnale care vin
De dincolo de-astă lume
Prevăd eliberarea din
Carceră mult prea devreme,
Uitând pentru totdeauna,
Smulgând câte unul din ea,
O cruce îţi va fi luna,
Tainicul joc din viaţa grea.
Frumuseţea alb-a lumii
Apare uşor pregnantă,
Dar există revelaţii
În istoria-ntunecată.
În lumea cu imagini vii,
Cu contemplări de vis abstract,
Cu multe frunze ruginii,
Totul pare-un alb imperfect.
Totul pare-un alb imperfect:
Tainicul joc din viaţa grea,
Omul degradat şi infect.
Se aşterne şi uitarea,
Nu poţi simţi ce ai visat,
Nu înţelegi esenţialul,
Nimic nu poate fi-ndreptat,
Nici cerul, nici oceanul.
Recent Comments