Năruirea clipei

Nici cerul, nici oceanul,



Nimic nu poate fi-ndreptat,


Nu înţelegi esenţialul,


Nu poţi simţi ce ai visat,


Se aşterne şi uitarea.


Omul degradat şi infect,


Tainicul joc din viaţa grea,


Totul pare-un alb imperfect.






Drumul lung şi derizoriu


Spre vis este iluzia,


Trecerea prin Purgatoriu,


A ta, este cununia.


Timpul s-a transformat şi el,


Venind din tot neantul,


Nimic nu mai este la fel,


Nici cerul, nici oceanul.






Precum mareele, timpul


Se retrage, luând victime


Cu el, precum şi cântecul


Valurilor reci şi calme,


Depunându-l pe cel răpit


Pe un alt ţărm nevizitat,


Distinct de cel ascuns în mit,


Nimic nu poate fi-ndreptat.






Trăieşti mult în aşteptare,


Cauţi acea memorie


Închisă-n fiecare,


Uitată-n negura vie.


Estompat în neştiut mori


Fără a simţi finalul,


Fără aripi nu ştii să zbori,


Nu înţelegi esenţialul.






Încurcat în vis viitor,


Te izolezi în alt trecut,


Rătăcind în fumul de nor,


În labirintul neştiut.


Nu îţi poţi schimba destinul


Pe care tu azi l-ai ratat,


Neştiind să-ţi alegi drumul,


Nu poţi simţi ce ai visat.


Neacceptând să existe


O persoană diferită,


Cosmosul o nimiceşte


Şi-o naşte nechibzuită.


Timpul acum se revarsă


Irosindu-şi măreţia,


Mai frumos ca o crăiasă


Se aşterne şi uitarea.






Exacerbarea simţirii


Dă o percepţie a lumii


Distinctă pentru tinerii


Care dau glas nestins mării.


Ce conştiinţă poate fi


Mai mult condusă de un act?


Doar o persoană ştiu a fi,


Omul degradat şi infect.






Nişte semnale care vin


De dincolo de-astă lume


Prevăd eliberarea din


Carceră mult prea devreme,


Uitând pentru totdeauna,


Smulgând câte unul din ea,


O cruce îţi va fi luna,


Tainicul joc din viaţa grea.






Frumuseţea alb-a lumii


Apare uşor pregnantă,


Dar există revelaţii


În istoria-ntunecată.


În lumea cu imagini vii,


Cu contemplări de vis abstract,


Cu multe frunze ruginii,


Totul pare-un alb imperfect.






Totul pare-un alb imperfect:


Tainicul joc din viaţa grea,


Omul degradat şi infect.


Se aşterne şi uitarea,


Nu poţi simţi ce ai visat,


Nu înţelegi esenţialul,


Nimic nu poate fi-ndreptat,


Nici cerul, nici oceanul.

1 comentarii:

StefanSeptember spunea...

Timpul...o "unealta" inventata de om, care acum se razvrateste tot mai mult impotriva omului. Probabil ca va veni vremea cand vom fi inghitit de timp si atunci va disparea si el, odata cu noi...

Trimiteți un comentariu

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire

Followers


Recent Comments