Ispită
Doar un surâs, o picătură de crin
Din efemeritatea primăverii,
E-un gând născut din vraja amintirii,
E o dulce stea din sufletul marin.
Norul de pe marginea abisului
Te-atrage-n mrejele interzisului,
Se deschid uşor porţile cerului,
Te scufunzi în braţele trecutului.
Un glas, parcă venit dintr-o cascadă,
Te cheamă liniştit ca o tornadă.
Te pierzi în infinit, într-o şaradă
Şi te gândeşti la clpia-aceea fadă.
Misterul tău neclar e o lebădă
Ce se ascunde într-o caldă zăpadă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu