Decor metafizic,
Nuferi nostalgici
manjiti de dorul machiavelic.
Singuratate...
Serenitate?
Doar aparenta!
Se sting usor
modelele de ceara,
Un glas pustiu
perturba dansul mortii.
Macabrul mars
al cerului magnific
e-o maledictie,
masacru - dans maladiv...
Iar marionetele din capul meu
rad neincetat,
din mlastina de smalt.
Ce-i asa nostim,
in visul monoton,
in gandul tau nebun,
nociv, neputincios?
Cand totu-i doar
un dor,
un nimb,
un zambet nebulos...
Cer - o morbida mantie,
Stele - iluzii de foc,
Soare - dor imaterial,
Luna - mandra speranta...
Joc al naturii,
Praf de lumina...
Zapada - aspru destin,
Pamant - sepultura...
Toate se sting,
totul dispare,
Exitus...