Se aşternu nestrăbătut
Un gând al dorului de lut,
Se stinse iar al serii ritm,
Din scurtul vieţii algoritm.

Am fost în spaţiul cosmic,
Am fost pe stelele de foc,
Dar n-am fost decât un mit ceramic
În crudul mers al timpului ce îl sufoc.

Azi firea se destramă,
Iar cerul cerne ceasuri,
În această himerică dioramă
A universului făurit din aburi.

Voi alerga spre limita culmii,
Voi trăi în adâncuri de ceaţă,
Voi vindeca anemia lumii,
Voi şterge depresia cu gheaţă.

Din lut au fost,
Din lut se trag
Doar visele, şirag
Spre absolut.