În interiorul timpului
Uitat în miezul trupului,
Eu mă îngrop
Spre-a nu mă mai vedea.

Păpuşi de ceară
Căzând în gol
Spre-o lume controlată
De voci de muritori.
Târându-se la vale
Spre un tărâm de foc
Sunt îndemnate
Să se arunce...
Fiinţe deplorabile
Ce se lasă controlate
De cei ce-s mai puternici,
De cei care cunosc
Secretul nedesluşit
Oamenilor banali.

Stai într-un colţ,
Te uiţi pe geam.
Vezi deziluzia
Şi întunericul
Ce acoperă lumea.
Priveşti cerul
Cu stelele lui
Şi te întrebi:
"Oare se mai uită cineva la stele?
Sau eu sunt unica nebună?
M-am săturat de-atâta amărăciune
Şi aripi frânte,
M-am săturat de această somnolenţă
Ce-a învăluit lumea.
M-am săturat de voi!
De ce nu mă lăsaţi în pace?
De ce trebuie mereu să vă urmez?
Să mă arunc în foc?
Mă înfioară!
Voi sunteţi proşti
De nu vedeţi
Că eu sunt tot din ceara?"