O poezie pe care am scris-o la începutul celei de-a doua ore de fizică...


Te pierzi pe-o pană verde
În negrul mării.
Deschizi uşa tăcerii,
Păşeşti pe zări de sare,
Închizi sistemul.
Mişcări de sarcini electrice,
Ca zborul unei muşte,
Se strâng în asfinţit.
Omizi, ţânţari şi râme
Te prind nepregătit.
Îţi vânează sufletul,
Îţi bântuie lumea,
O transformă-n gheaţă
Şi o sfărâmă în praf de scrum.